Sursa: The Verge
Dacă Dumnezeu nu există, nu există Nimeni şi nimic deasupra noastră. Noi suntem capătul de serie; şi performanţa maximă.
Dacă Dumnezeu nu există, nu mai există sus – şi deci nici jos. Totul devine indistinct.
Dacă Dumnezeu nu există, nici acest „totul” nu mai are vreun sens. Căci totul presupune un suflu totalizator şi un proiect integrator. Cine să-l facă?
Dacă Dumnezeu nu există, nu există nici Diavolul. Renunţaţi să mai spuneţi „Doamne ajută!” şi „Să te ia dracu’!”. Încercaţi alte formule.
Dacă Dumnezeu nu există, cuvinte ca „suflet” şi „spirit” îşi pierd orice înţeles pentru mine. Ce înseamnă sufletul omului şi în ce constă spiritul uman, explicaţi voi.
Dacă Dumnezeu nu există, atunci când murim, dispărem definitiv. Dumnezeul nostru, instanţa noastră supremă, devine Moartea.
Dacă Dumnezeu nu există, eu nu-i voi mai întâlni niciodată pe Mama, Tata, Valeriu, Nașa. Au trăit cândva şi au făcut câte ceva pe lumea asta, dar acum ei sunt nimic. Prin urmare, „totul” este indistinct, dar „nimicul” e clar, limpede şi organizat la milimetru. Nu găsim nicio fisură.
Dacă Dumnezeu nu există, vedem o sumă, ba chiar o sumedenie de mici dumnezei apărând în decor şi dresându-ne cu o ferocitate tipic omenească. Altfel spus, Atotputernicul te mai iartă, dar cu Stalin nu-i de glumit.
Dacă Dumnezeu nu există, Maica Tereza şi Papa Ioan Paul al II-lea au fost nişte lunatici, iar Hitler a fost un înţelept. De ce să nu te joci cu vieţile altora, dacă poţi? Care este Legea capabilă să te pedepsească? Şi, dacă găseşti totuşi o lege pedepsitoare, care e fundamentul ei?
Dacă Dumnezeu nu există, aşa cum nu mai există relaţia sus-jos, nu mai există nici raportul bine-rău. Valorile nu mai pot fi definite. Morala este evacuată ca un non-sens. Dar ce mai înseamnă „sens” şi „non-sens”? Orice poate fi sens. Şi în acelaşi timp non-sens. Totul curge în afara oricărui posibil reper. Am spus „totul”? Mi-a scăpat. Trebuia deja să folosesc alt cuvânt. „Trebuia”? Dar de ce trebuia?
Dacă Dumnezeu nu există, omul nu se poate salva din nimic. Ar însemna să se scoată singur dintr-o mlaştină trăgându-se de păr ca baronul Münchausen; sau să fie ajutat de alţi oameni.
Dacă Dumnezeu nu există, de ce să ajutăm pe un semen al nostru? De ce să ne fie milă de un om în chinuri? Să ne gândim, în schimb, că răul pe care îl facem (şi care în fond nu există, cum nu există nici binele) ne poate aduce mici sau mari avantaje.
Dacă Dumnezeu nu există şi putem profita, pe tot timpul vieţii noastre, de aceste mici şi mari avantaje, cu şansa de a nu răspunde în faţa nimănui, niciodată, să ne bucurăm că trăim ca nişte hiene, ca nişte şacali. Dar hienele şi şacalii, la un moment dat, se satură. Dacă ele se mai satură, iar noi suntem insaţiabili, cine şi de ce a fixat diferenţele?
Dacă Dumnezeu nu există, tu, cititorule care exulţi la această veste, te pripeşti puţin. Au apărut deodată miliarde de dumnezei: toţi semenii tăi. Oricine te poate, la o adică, tortura nestingherit, fără niciun motiv – şi fără vreo responsabilitate.
Dacă Dumnezeu nu există, nimic nu merită să fie îmbunătăţit, reparat, reformat, reformulat. Pentru faptele noastre nu avem de dat socoteală. Şi putem răsturna orice, oricând, oricum. N-aţi vrea totuşi să începeţi prin a răsturna aceste modeste propoziţii?
Dacă Dumnezeu nu există, ticălosul care a făcut răul cu bună ştiinţă nu va păţi nimic; şi nici nu este ticălos. Căci ce e acela „ticălos”? Un cuvânt ca oricare altul.
Dar dacă Dumnezeu există?...
Foto: Centrul Cultural Pitești
Design pe Canva: © Daniel Cristea-Enache
Toate textele mele de pe platforma Substack le veți putea citi, ca și pe acesta, gratuit, în fiecare marți.
Dacă doriți să vă abonați la contul meu de Patreon pentru a avea acces oricând la întregul meu conținut (Texte | Newsletter Cultural | Cursuri academice online), folosiți pentru abonare butonul
Vă mulțumesc că faceți parte din comunitatea celor 13.000 cititoare & cititori ai mei!📖
Da, da, dragă Daniel. Și Paragina ar fi de neoprit și metastazele ei fără leac și fără alinare!