🆕 Newsletter Cultural © Daniel Cristea-Enache
29 iunie 2023
Stimate cititoare, stimați cititori, vă invit să citiți noul Newsletter Cultural © Daniel Cristea-Enache — 29 iunie 2023.
1. Un nou proiect pe LiterNet: La persoana I — Diana Serena Bunea în dialog cu Daniel Cristea-Enache
Diana Serena Bunea (English Teacher, Collège Mont-Royal, Montréal și corespondentă a revistei „Literatura de azi”) mi-a făcut onoarea unor convorbiri ce vor constitui o carte; și care vor fi purtate, bilunar, pe LiterNet, la rubrica nouă La persoana I.
Foto: Anastasia Moise
Iată un fragment din a treia „rundă”, purtând titlul Ultima vară a Mamei mele:
𝐃.𝐒.𝐁.: Ați mărturisit că Mama v-a introdus în universul liric arghezian, iubind lectura. Vă amintiți o poezie anume pe care obișnuia să v-o citească? Puteți să ne dezvăluiți mai multe amănunte despre descendența nobilă din partea Mamei? Cum ați resimțit pierderea Mamei?
𝐃.𝐂.-𝐄.: Să ajungi din cartierul Militari tocmai în Băneasa mi se pare complicat și azi, când am mașina în fața casei. Ei bine, mama făcea drumul acesta atât de lung zilnic, dus-întors, mergând dimineața foarte devreme la serviciu, cu un autobuz special, și de acolo întorcându-se după-amiază acasă, unde o așteptau un soț obosit și el de propriul serviciu și doi copii mici, doi băieți plini de energia vârstei. Un program absolut infernal, asumat de Mama cu zâmbetul pe buze și cu distincția ei de Zeiță. (Un pic mai târziu, când m-am pasionat de mitologie, mi se părea că mama mea semăna cu Diana, Afrodita și Atena simultan! Abia de câțiva ani încoace, descoperind din ce familie veche și nobilă se trăgea, am înțeles că avea o distincție moștenită. Era moștenirea Bunicii, mama ei, care la rândul ei avusese o bunică nobilă — vom discuta altădată, dacă sunteți de acord, subiectul acestei descendențe nobile, care e un adevărat roman...) Acest program cotidian, casă-serviciu-casă, Militari-Băneasa-Militari, îi devora și resursele fizice, și timpul petrecut cu noi. Nu știu deci când mai găsea timp să stea și cu mine, dar reușea. Mergeam la Cofetărie și mă învăța cum să iau ultima bucățică de prăjitură, cu lingurița, fără să mă ajut cu mâna cealaltă. Mergeam la un magazin cu cafea (încă se găsea cafea, nu înnebunise complet Ceaușescu) și ne fremătau amândurora nările de aroma cafelei proaspăt măcinate pentru noi. Mă lăsa la o coadă și mergea la alta, iar apoi apărea la fix, exact când începeam să mă îngrijorez că, ajungând în față, nu știu ce să-i spun vânzătoarei. Discuta cu mine pe îndelete performanțele unei colege de clasă, care învăța, oroare!, mai bine ca mine, ca să mă ambiționeze, cam cum a făcut recent Arteta după o înfrângere a Arsenalului, punându-le jucătorilor săi înregistrări cu exploziile de bucurie ale adversarilor. Din fericire, fetița-care-învăța-mai-bine-decât-mine s-a mutat din clasa noastră și am scăpat de termenul de comparație defavorabil.
Când eram foarte mic, încă la creșă, mă lua să culegem de pe gardul curții din fața blocului nostru (casa cu curte urma să fie demolată după proiectele macro ale aceluiași Ceaușescu și să se facă acolo o parcare înconjurată de blocuri) niște frunze de viță de vie, cu care probabil făcea sarmale. Tot în fața blocului, la scara noastră, când eram mic-mic, mă depunea pe un fel de covoraș colorat, foarte moale, pe care stăteam și mă jucam cu fetițele, ca un îngeraș căruia nu i se mai găseau aripile și era răsfățat de toți, în compensație. Ulterior, „îngerașul" a început să se joace elasticul, pe ciment, tot în fața scării blocului și tot cu fetițele, cele mai bune învățătoare din lume, din toate timpurile. (...)
O ultimă scenă pe care pot să o evoc, și știu exact și de când este, e cea a mersului la creșă cu Mama de ziua mea, când împlineam trei ani. Suntem în februarie 1977, Mama ține într-o mână tortul, iar cu cealaltă își ține odorul predispus la năzbâtii, și mergem împreună spre Creșă, unde voi fi sărbătorit, pe un drum format din pietre mari, pătrate, prin spatele unui bloc. Eu sar din piatră-n piatră ca un căprior, dar Mama mă ține strâns de mână astfel că sunt obligat să mă conformez mersului și ritmului ei. Pasul ei, logic, e mai mare, astfel că salturile mele de copil răzgâiat și mersul ei se potrivesc. Facem echipă bună. Oricum, știe deja că indiferent ce pedagogie ar folosi cu mine (și cu tot know-how-ul ei educațional), nu poate să mă schimbe prea mult, fiindcă sunt încăpățânat exact ca ea; iar asta îi dă un sentiment de mândrie. Chiar și atunci când mai îmi face câte o observație, zâmbește într-un fel anume. Sunt copilul ei. E Mama mea.
Întreaga „rundă” poate fi citită pe LiterNet, aici: https://cutt.ly/WwyFvx0i
În imagine, cu mama mea, Ana-Luminița Enache, n. Ghețu (1946-1981). Foto: din arhiva personală [București, septembrie 1974]
2. Despre romanul lui Mirel Taloș Clepsidra lui Ovidiu (Editura RAO), la „Revista Culturală Trinitas”
La emisiunea „Revista Culturală Trinitas” realizată de Teodora Stanciu la Radio Trinitas, am vorbit despre romanul lui Mirel Taloș Clepsidra lui Ovidiu (Editura RAO), lansat recent la ARCUB.
La lansarea de la ARCUB, soprana Alexandra Coman și scriitorii Mirel Taloș, Aura Christi și Valeriu Matei. Foto: Sandu Chipurici
Emisiunea a fost difuzată duminică, 25 iunie 2023; iar rubrica mea o puteți asculta aici:
Foto: Marius Brașoveanu/ Radio Trinitas
3. La Atelier LiterNet, Timpul convex de Dan Mitescu
Un text în 8 episoade, care ar putea fi numit și Apocalipsa pe înțelesul tuturor, chiar dacă autorul a ales un titlu mai sofisticat; povestea „e plină de istorie, filozofie, niște SF, ceva sex, niște întorsături neașteptate, iar scriitura e densă și complexă”.
Iată un fragment din primul episod, care poate fi citit integral (continuând cu următoarele 7) pe LiterNet, aici: https://cutt.ly/XwrW1Q4T
Lazăr s-a aplecat peste chiuveta din inox plină cu farfurii murdare, umplută cu o apă tulbure ce aproape că se revărsa peste margini. Se căznea să-și aducă aminte ce s-a întâmplat la Vatican când a leșinat sau a adormit, nici el nu înțelegea ce a fost, nici nu-și putea explica slăbiciunea pe care o simțise și tot ce a urmat. Poate oboseala... Și frisonul acela, pornit din stomac, întinzându-se pe șira spinării în tot corpul. Încercând să-și analizeze senzațiile trăite simți din nou înțepăturile în palme și fierbințeala. A băgat mâinile în apa amestecată cu zoaie și detergent. L-a învăluit iar acea moleșeală pe care o simțise la muzeu și s-a sprijinit cu palmele de fundul chiuvetei. A închis ochii. A stat așa, câteva secunde, timp în care apa s-a învolburat și detergentul a făcut spumă. Atunci Lazăr a deschis ochii și a scos, uimit, mâinile din spălător. Apa era limpede, fără depuneri și vasele erau curate fără nicio urmă de murdărie.
4. Premieră la Timișoara și cronică de spectacol pe LiterNet
Mihai Brezeanu a scris pentru LiterNet despre premiera spectaculoasă cu Exod, de Oskaras Koršunovas, de la Timișoara 2023 — Capitală Europeană a Culturii.
Iată un fragment din cronica lui Mihai Brezeanu:
Debutul (în calitate de regizor într-un teatru din România) faimosului regizor lituanian Oskaras Koršunovas a fost de departe cel mai așteptat eveniment teatral al primei jumătăți de Timișoara 2023 — Capitală Europeană a Culturii. Premiera de joi, 22 iunie 2023, cu Exod, text al conaționalului său Marius Ivaškevičius, pe care Koršunovas l-a mai montat în trecut, cu mare succes, la Vilnius, Riga și Varșovia, aproape că a umplut Sala Mare a Naționalului timișorean (TNT). La 4 ore și 40 de minute de la debutul reprezentației, publicul a salutat cu entuziasm și ovații prestația trupei de 31 de actori și muzicieni, care a produs unul dintre cele mai consistente și complexe spectacole din istoria (nu doar) recentă a TNT-ului.
Consistent, complex, impresionant, copleșitor din punct de vedere al efortului performerilor și echipei tehnice, dar nu și uniform din punct din vedere valoric, omogen din punct de vedere al calității textului, lipsit de soluții regizorale și scenografice discutabile sau de-a dreptul neinspirate. Un spectacol făcut să nască interes, polemici, pasiuni, de unde și alternativa oferită în titlu, menită să cuprindă varietatea de impresii pe care întregul și / sau bucățile care îl formează l-au produs asupra publicului premierei.
Cronica lui Mihai Brezeanu poate fi citită integral pe LiterNet, aici: https://cutt.ly/XwrW1Q4T
Foto: Adrian Pîclișan / TNTm
5. În martie am început cursul online, „Istoria poeziei românești în 15 lecții. De la Eminescu la Dan Sociu”
Vom înțelege mai bine poezia românească dacă îi cunoaștem istoria; și vom înțelege, totodată, că „replica” „asta nu e poezie” este ea însăși parte a istoriei poeziei, fiind rostită aproape de fiecare dată când a apărut un artist original.
La finalul cursului, nu ne va mai „speria” niciun text poetic, fiindcă vom deține instrumentele și „senzorii” necesari pentru a analiza poemele, a le interpreta, a le înțelege și a le gusta.
De pe 25 martie, în fiecare sâmbătă — cursul meu nou „Istoria poeziei românești în 15 lecții. De la Eminescu la Dan Sociu”. Cine nu poate audia cursurile live sâmbăta de la ora 11 le poate asculta oricând pe platforma Patreon (pe măsură ce le țin), aici: https://www.patreon.com/danielcristeaenache
Foto: Emil Brumaru văzut de Radu Andriescu
Dacă v-a plăcut 🆕 Newsletter Cultural © Daniel Cristea-Enache — 29 iunie 2023, îl puteți distribui prin butonul de mai jos. Vă mulțumesc pentru că faceți parte din Comunitatea celor peste 12.000 de cititoare și cititori ai mei! 📖
