🆕 Newsletter Cultural © Daniel Cristea-Enache
20 iulie 2023
Stimate cititoare, stimați cititori, vă invit să citiți noul Newsletter Cultural © Daniel Cristea-Enache — 20 iulie 2023.
1. Editura Curtea Veche Publishing – un sfert de veac de la înființare
„Curtea Veche Publishing împlinește anul acesta 25 de ani de existență, timp în care au fost publicați peste 1 000 de autori români și străini. De la an la an, gustul și așteptările cititorilor au evoluat, s-au diversificat, pandemia a modificat simțitor obișnuințele consumului de carte, iar editura a răspuns publicând în premieră sau reeditând cărți de ficțiune, psihologie, dezvoltare personală, parenting, economie, business, literatură pentru copii. Multe dintre aceste cărți au ocupat sau ocupă în continuare primele poziții în topul celor mai vândute cărți în România.”
Irén Arsene Máté, cofondatoarea Curtea Veche Publishing, vorbește despre începuturile Editurii:
„E un moment al bilanțului de maturitate pentru echipa editurii și privim spre provocările viitorului mai degrabă decât spre trecut. Dar, dacă ar fi să mă întorc la momentul când am fondat editura, aș zice așa:
Cineva mi-a oferit o carte scrisă de Dale Carnegie, How to Win Friends and Influence People. Nu știu exact ce am învățat din această carte, dar, fiind într-o perioadă complicată a vieții mele, mi-au revenit dorința de viață și, mai ales, voința de a vorbi despre ea. Simțeam că toți avem nevoie de cartea asta, ca să fim mai buni, să ne înțelegem mai bine, să ajungem mai toleranți cu noi înșine și cu ceilalți. Am ieșit din izolare, și liniile frumoase, bine conturate ale drumului meu mi-au reapărut pe harta interioară. Ambiția, puterea de a munci bine se pot pierde în viața de zi cu zi. N-a fost cazul atunci. Cartea potrivită, citită la momentul potrivit, m-a dus mai departe. Până la Crăciun, mi-am reluat mersul și viața. Un an mai târziu, în următorul Crăciun, în 1998, pornea editura cu traducerea cărții lui Dale Carnegie.
Poți face o editură cu o carte, cu un singur autor. Și ce ar fi aceasta fără pofta pentru lectură a fiecăruia dintre cititorii noștri și fără contribuția importantă a echipei pe care am creat-o. Tuturor, un mare MULȚUMESC!”
Editura marchează acest moment aniversar cu reduceri de 50% la cărți de ficțiune din colecția Byblos și 25% la restul colecțiilor. Mai multe detalii pe:
http://www.asociatiacurteaveche.ro
2. Despre Augustin Buzura, la „Revista Culturală Trinitas”
Foto: Mihai Adrian Buzura
La emisiunea „Revista Culturală Trinitas” realizată de Teodora Stanciu la Radio Trinitas, am vorbit despre posteritatea lui Augustin Buzura. Emisiunea a fost difuzată duminică, 16 iulie 2023; iar rubrica mea o puteți asculta aici:
Foto: Marius Brașoveanu/ Radio Trinitas
3. Ficțiuni Reale — pe LiterNet și pe Facebook
Ficțiuni Reale este un proiect colectiv, inițiat în 2013, de Florin Piersic jr. În urma apariției unui volum de povestiri la editura Humanitas, conceptul Ficțiuni Reale a continuat să existe, ca grup pe Facebook. (În iulie 2023, grupul are 11.540 membri.) Autorii scriu povestiri ultra-scurte, limitându-se la 500 de caractere — un exercițiu de flash fiction a cărui temă se schimbă la câteva zile.
Coordonatorii grupului sunt Florin Piersic jr., Gabriel Molnar, Răzvan Penescu, Luchian Abel și Vlad Mușat.
Iată o povestire ultra-scurtă, de 500 de caractere, scrisă pe tema Am luat Nobelul de către Ioana Clara Enescu:
„De cum am intrat, a fugit spre mine, cu ochii mai luminoși ca niciodată. Ne ierrrtați că n-am găsit unul mai marrre, mi-a spus, ca un șoricel rârâit, oferindu-mi cel mai frumos mărțișor din lume, un trandafir roșu, din plastic, ce abia îi încăpea în palmă. În lumina primei dimineți de primăvară, podeaua a devenit albastră, ferestrele s-au umplut de flori, iar din fotolii de catifea mă priveau, într-un amestec incert de bucurie și severitate, academicienii care mi-au prins în jurul inimii cea mai prețioasă medalie.”
Desen de Adrian T. Roman
Puteți citi alte povestiri ultra-scurte, la arhiva rubricii, pe LiterNet: https://atelier.liternet.ro/arhivarubricii/202/Fictiuni-Reale.html
4. Doina Ruști — invitata lunii iulie pe LiterNet
La rubrica Bibliopolis, pe LiterNet, port dialoguri ample cu unii dintre cei mai importanți scriitori și critici literari români. Invitata din luna iulie pe LiterNet este Doina Ruști, „rundele” fiind săptămânale. Iată un fragment din a doua „rundă”:
„Familia mea era compusă din oameni care aveau experiențe diferite, legate de comunism. Era în primul rând bunicul meu, care a stat în lagărul rusesc vreo 7-8 ani. A venit printre ultimii, refuzând să adere la comunism. Era traumatizat, vorbea puțin, asculta Vocea Americii și, de Crăciun, cu lacrimi în ochi, discursul regelui, de la Europa liberă. Odată m-a rugat insistent să stau departe de lumea comunistă, să-mi văd de scris. Desigur, la acea dată era imposibil. În orice instituție te duceai, aproape toți făceau parte din partid, iar cei 2 - maxim 3, care nu erau membri, aveau cereri depuse, iar în multe cazuri erau informatori, ținuți în afara partidului pentru a nu-și pierde credibilitatea.
Bunică-mea avea experiența cea mai complexă legată de comunism: după război, singură, cu trei copii, ridicată de la catedră și dusă la Securitate, pentru că citise din Coșbuc, știa cum să se descurce în orice situație. Avea talent pedagogic, iar asta a salvat-o din multe. Ea îmi răspundea la orice întrebare aș fi pus, dar de multe ori răspunsul ăla mă ducea în labirint. De la ea am aflat despre legionari. Știa chiar și cântecele din epocă. În interbelic fusese în străjerie, avusese funcții organizatorice și prin urmare și multe poze în uniforma respectivă. Ea reprezenta o lume dusă, dar spre deosebire de bunicul, se detașase, se adaptase, era atentă la schimbările timpului prezent și credea în moneda de schimb.
Tata, atât cât l-am cunoscut, spera să se adapteze. Ar fi vrut să facă Literele, dar facultățile ideologice erau doar pentru proletari, cum zicea în mod prudent bunică-mea. Și el era atent la viață, își făcuse oarecum loc în societate, cu o meserie pe care n-o iubea, dar care devenise indispensabilă societății - de contabil. Nu știu la ce compromisuri era dispus, căci a murit tânăr, înainte de-a împlini 35 de ani.
Mama însă era lumea nouă. Ea credea în valorile comuniste. În tinerețe pictase pancarte proletare, scrisese artistic lozinci. În casa noastră se afla in nuce societatea și conflictul ei major între lumea care fusese și lumea care venea. Cum părinții au murit tineri n-am apucat deznodământul acestui conflict, dar cu el în educația de bază am plecat în lume, aflând pe apucate câte ceva din societatea care se rostogolea necontenit.
A fost vitală experiența mea? A avut rol mai mare societatea, ideologia? Și da și nu.”
Întreaga „rundă” poate fi citită pe LiterNet, aici: https://cutt.ly/Lwih1b52
Foto: din arhiva personală
5. Despre filmul Cazul inginerului Ursu, pe LiterNet
„Un film necesar, în regia lui Liviu Tofan și Șerban Georgescu, despre Cazul inginerului Ursu e prefaţat pe LiterNet de Bogdan Burileanu (proiecţia pe 25 iulie, la Muzeul Ţăranului Român). Iată un fragment din textul lui Bogdan Burileanu:
„Construit metodic și riguros, filmul rânduiește minuțios și conexează firele epice, morale și politice ale acestei istorii cu veritabil iz kafkian. Demonstrația este tăioasă, precisă, revelatorie. Urmărindu-i tenebroasele meandre, devine limpede pentru orice om normal la cap și de minimă bunăcredință că, nici până în ziua de azi, nu se vrea aflarea adevărului, stabilirea și tragerea la răspundere a ucigașilor. Cu tupeu și nesimțire, cu ipocrizie slinoasă și cinism brutal, toți cei implicați în anchetă ridică din umeri, mint, se dezvinovățesc, arătând cu degetul în altă parte.”
Textul integral al lui Bogdan Burileanu poate fi citit pe LiterNet, aici: https://cutt.ly/Qwu8SVP0
6. Rubrica Întâmplări emoționante de Diana Serena Bunea
O traducere nouă din Micul Prinț de Antoine de Saint-Exupéry
Foto: Literary Hub
XXV
Și Prințul adăugă:
— Dar ochii sunt orbi, trebuie să căutăm cu inima.
Am băut, respiram bine. Nisipul, la răsărit, are culoarea mierii. Eram fericit și datorită acestei culori. De ce ar fi trebuit să fiu trist…
— Trebuie să îți ții promisiunea, mi-a spus încet Micul Prinț, care se așezase din nou lângă mine.
— Care promisiune?
— Știi, o botniță pentru mielul meu… eu sunt responsabil de floarea aceasta!
Am scos din buzunar ciornele de desen. Micul Prinț le-a văzut și a spus râzând:
— Baobabii tăi seamănă puțin cu niște verze…
— Oh!
Eu care eram atât de mândru de baobabi…
— Vulpea ta… urechile ei, seamănă puțin cu niște coarne… și sunt prea lungi.
Continuarea o puteți citi la rubrica Dianei Serena Bunea, Guest Author pe contul meu de Patreon. Vă puteți abona chiar acum, alegând abonamentul Popular sau orice alt tip de abonament:
Foto: Anastasia Moise
7. Am încheiat noul meu curs online, „Istoria poeziei românești în 15 lecții. De la Eminescu la Dan Sociu”
Vom înțelege mai bine poezia românească dacă îi cunoaștem istoria; și vom înțelege, totodată, că „replica” „asta nu e poezie” este ea însăși parte a istoriei poeziei, fiind rostită aproape de fiecare dată când a apărut un artist original.
La finalul cursului, nu ne va mai „speria” niciun text poetic, fiindcă vom deține instrumentele și „senzorii” necesari pentru a analiza poemele, a le interpreta, a le înțelege și a le gusta.
De pe 25 martie, în fiecare sâmbătă, am ținut cursul meu nou „Istoria poeziei românești în 15 lecții. De la Eminescu la Dan Sociu”.
Cine nu a putut audia cursurile live sâmbăta de la ora 11 le poate asculta oricând pe platforma Patreon, aici: https://www.patreon.com/danielcristeaenache
Dacă v-a plăcut 🆕 Newsletter Cultural © Daniel Cristea-Enache — 20 iulie 2023, îl puteți distribui prin butonul de mai jos. Vă mulțumesc pentru că faceți parte din Comunitatea celor peste 12.000 de cititoare și cititori ai mei! 📖
