🆕 Newsletter Cultural © Daniel Cristea-Enache
15 iunie 2023
Stimate cititoare, stimați cititori, vă invit să citiți noul Newsletter Cultural © Daniel Cristea-Enache — 15 iunie 2023.
1. Ce înseamnă Eminescu pentru români?
Se vede și din această imagine dintr-o postare mai veche (2018) a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU):
Foto: Mario Balint
2. Liviu Ioan Stoiciu — invitatul lunii iunie pe LiterNet
La rubrica Bibliopolis, pe LiterNet, port dialoguri ample cu unii dintre cei mai importanți scriitori și critici literari români. Invitatul din luna iunie pe LiterNet este Liviu Ioan Stoiciu, „rundele” fiind săptămânale. Iată un fragment din a doua „rundă”:
Cred că mă bazez pe irațional când scriu poezie și numai pe rațional atunci când scriu publicistică, poate scriu poezia cu o emisferă cerebrală și publicistica (și proza, când le scriu) cu cealaltă emisferă cerebrală. Eu nu judec poezia, ea vine de la sine, dacă vine (la ea se acumulează natural tot felul de simțăminte binecuvântate, emoții, inclusiv mistice). Pe când la publicistică trebuie să-mi pun mintea serios la contribuție, să fiu tot timpul informat (și să găsesc subiecte credibile). Ar merita să public sutele de texte eseistice apărute în reviste literare de la Revoluție până azi (ar fi documente pentru istoria literaturii de la noi; dar pe cine mai interesează?) — nu și publicistica politică (egală cu zero). Nu mă văd în stare să caut, să culeg textele pe computer, să le public; nimic nu mă încurajează în acest sens (nu mai sunt cititori).
Mi-am sacrificat tinerețea scriind publicistică și eseu, m-am risipit în diferite genuri literare (proză, teatru, jurnal), am scris poezia printre picături — poate așa trebuia să fac, să rup ritmul interior, intuitiv, să pot să mă reîncarc, să nu mă repet la masa de scris. Fiindcă scriind poezie la nesfârșit te blochezi, vezi că te repeți și te apucă exasperarea, e extrem de greu să scapi de o formulă (e formula ta, dar bați pasul pe loc, nu construiești, ci deconstruiești). Am încercat să public volume de versuri care să nu semene unul cu altul; am așteptat să vină de la sine schimbarea, prin fragmentare, tot scriind.
Întreaga „rundă” poate fi citită pe LiterNet, aici: https://cutt.ly/CweCd0eO
Foto: Ion Cucu
3. Un nou proiect pe LiterNet: La persoana I — Diana Serena Bunea în dialog cu Daniel Cristea-Enache
Diana Serena Bunea (English Teacher, Collège Mont-Royal, Montréal și corespondentă a revistei „Literatura de azi”) mi-a făcut onoarea unor convorbiri ce vor constitui o carte; și care vor fi purtate, bilunar, pe LiterNet, la rubrica nouă La persoana I.
Foto: Anastasia Moise
Iată un fragment din a doua „rundă”:
D.S.B.: Cum era Mama în ochii copilului de 6, 7 ani? Ce amintiri, momente, clipe păstrați despre ea din anii copilăriei? Imaginea Mamei peste ani s-a schimbat? Există un parfum, o melodie, un vers care învie amintirea Mamei? Era Luminița „plină de minunății" așa ca la Creangă? Ce calitate sau trăsătură moșteniți de la Mama?
D.C.-E.: Mă uit pe Diploma ei de Bacalaureat, de la Liceul „Unirea" din Focșani, emisă cu 10 ani înainte să mă nasc eu, în 1964, și văd niște medii, în anii de liceu și la Bacalaureatul propriu-zis, care dau un fel de vertij. Observ și câte un 9 care i-a „stricat" Perfecțiunea și a condus la media 9,66 la Desen — și înțeleg retrospectiv istoria cu Ursul de Aur desenat pentru mezinul familiei. Mama avea o ambiție care o făcea să lucreze asupra ei înseși până când reușea ceea ce nu reușise; iar această ambiție mi-a transmis-o și mie, mai întâi prin sânge, apoi prin efectul tristeții ei subite, despre care am vorbit, și pe care voiam să o risipesc. Zău așa, de ce să nu mă străduiesc să învăț și mai bine, să iau mereu 10, pentru ca mama mea să zâmbească fericită? La mine, ambiția aceasta moștenită ori transmisă „coabitează" cu un jemanfișism care nu știu exact de unde vine, dar e și el prezent și distinct. Ba muncesc de uit de mine, ba nu-mi vine să fac nimic și las mintea să bată câmpii și coclaurile. La mama, însă, erau numai din acestea: ambiție, determinare, perfecționism, voință de a face totul la superlativ. Și chiar așa și era ea, o Mamă și o Femeie au superlatif. Erau fericiți împreună ea și tata, după câte îmi dădeam seama, dar o dată s-au certat vreo jumătate de oră, cu cuvinte pe care nu le înțelegeam. Tata zicea una, mama zicea alta, și cel care a cedat în confruntare a fost tata, pe care l-am văzut ieșind din dormitorul lor și bodogănind pe hol — „încăpățânată femeie" —, dar cu un zâmbet ușor, de parcă era mândru că femeia lui este așa încăpățânată.
Întreaga „rundă” poate fi citită pe LiterNet, aici: https://cutt.ly/SwrWQjoS
Diploma de Bacalaureat (1964), la Liceul Unirea din Focșani, a mamei mele, Ana-Luminița Ghețu, căs. Enache (1946-1981)
4. Tot pe LiterNet, despre TIFF 2023, de la fața locului — de la Cluj
„Între 9 şi 18 iunie la Cluj este TIFF, cel mai mare festival de film din România. Poate și din Estul Europei. O echipă fantastică de acreditați LiterNet (10 +, între 12 şi 73 de ani) vă povestesc în fiecare zi cum sunt filmele din TIFF-ul din Cluj. Plus 10 interviuri cu actorii de teatru din programul 10 pentru FILM la TIFF care se pregătesc să facă pasul spre marele ecran.”
Toate la https://agenda.liternet.ro/cronici/tiff2023.html
Adrian Țion a scris despre „producția foarte recentă a lui Kerren Lumer-Klabbers Arkitekten / The Architect / Arhitecta”:
Iată un fragment din cronica lui Adrian Țion, care poate fi citită integral pe LiterNet, aici: https://cutt.ly/XwrW1Q4T
Și dacă nu ne place această lume robotizată, rece și betonizată, ce facem? Unde evadăm? Unde vom găsi căldura căutată, necesară unei vieți umane normale? Până acum soluțiile arhitecților s-au îndreptat spre construcții supraterane, înălțate pe verticală. E cazul să ne așteptăm la proiecte soluționate invers, pe verticală în jos, cu locuințe subterane cu aspect de buncăr sau filmul are în vedere un caz izolat? Este o soluție adaptată unor oportunități ivite întâmplător? Nu ni se sugerează nimic în această direcție. Personajele par integrate într-un univers în destrămare, inși care încearcă din răsputeri să supraviețuiască. Cadrele filmate expun pe ecran atât imagini cu interioare luxoase (la firma de arhitectură), cât și frânturi de promiscuitate urbană pe străzi și în parcarea subterană. Echipa de actori, formată din Eili Harboe, Fredrik Stenberg Ditlev-Simonsen și Ingrid Giaever, servește cu vădită comprehensiune tipologiile eroilor și confruntările dintre ei. Camera zăbovește mai mult asupra fizionomiei arhitectei, Eili Harboe, pentru a sublinia modestia și frământarea interioară a personajului interpretat. E puțin credibil ca Zeul Automobil să fi intrat într-un con de umbră. Dar ni se propune să acceptăm că un garaj subteran (sau mai multe) din Oslo a fost părăsit, golit, deoarece oamenii cu mașini cu tot au plecat în California. În spațiul rămas liber se înfiripă o rețea de „locuințe provizorii" la cheremul unor speculanți.
Foto: Sabina Costinel
Iată și un fragment din interviul realizat de Gabriela Mitrofan cu Ana Maria Cojocaru, din programul 10 pentru FILM la TIFF, 2023:
G.M.: Ană, în inima mea ești o actriță specială. De ce?! Pe scenă strălucești, iar în viața de zi cu zi ai ales simplitatea, modestia. Cine nu te cunoaște bine nu te recunoaște pe stradă. Mie mi se par fascinante cele două Ane din interiorul tău.
A.M.C.: Apropo de ce spui, o prietenă m-a întrebat odată cine sunt eu cu adevărat. Unde e Ana cea reală? Această întrebare mi-a rămas în minte și cred că răspunsul este că eu sunt la mijloc. Profesorul meu Ion Cojar ne spunea că toate personajele sunt în noi, ceea ce eu cred cu adevărat. Mi se întâmplă foarte rar să plec după un spectacol cu machiajul personajului jucat în seara respectivă, chiar dacă machiajul este aproape natural. Îmi place să las toate datele exterioare ale personajului în teatru, chiar dacă acesta mă însoțește interior câteva ore, uneori și o zi. Mă simt bine după un spectacol, când plec, să mă pierd în mulțime. E posibil să fie un instinct de apărare? De păstrare a intimității? Mă consider un om fericit, pentru că îmi câștig „pâinea cea de toate zilele" din visul adolescenței mele, dar nu sunt un om împlinit după canoanele societății, vorba unei replici din filmul The Bridges of Madison County / Podurile din Madison County: „Nu toate visurile mi s-au împlinit, dar mă bucur că le-am avut". Teatrul mi-a fost, în anumite etape ale vieții, o gură de oxigen. Pentru câteva ore intram într-o altă realitate, care îmi dădea forța pentru viața de zi cu zi.
Întregul interviu poate fi citit pe LiterNet, aici: https://cutt.ly/9wrWZ5nF
5. La Revista Culturală Trinitas, despre Conferința științifică internațională „Perspectivele și problemele integrării în Spațiul European al Cercetării și Educației” de la Cahul
La Cahul, în Republica Moldova, a avut loc cea de-a X-a ediție a Conferinței științifice internaționale „Perspectivele și problemele integrării în Spațiul European al Cercetării și Educației”, pe data de 7 iunie 2023, chiar de Ziua Universității de Stat „B.P. Hasdeu” din Cahul (fondată în 1999): https://cutt.ly/hwq5N17q
Tot pe 7 iunie, la Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul, în cadrul secțiunii de Științe Filologice: Limba și literatura română a Conferinței științifice internaționale „Perspectivele și problemele integrării în Spațiul European al Cercetării și Educației”, au prezentat cartea mea „Scriitori din Basarabia” (Editura Știința):
Conf. univ. dr. Svetlana DERMENJI — șefa Catedrei de limbă și comunicare, Facultatea de Filologie și Istorie, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău; profesor asociat, titular, lector dr., Facultatea Transfrontalieră, Universitatea Dunărea de Jos din Galați
Foto: din arhiva personală
Conf. univ. dr. habil. Adrian GHICOV — şeful Catedrei de limba şi literatura română, Facultatea de Filologie şi Istorie, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chişinău
Foto: din arhiva personală
Conf. univ. dr. Liliana GROSU — Catedra Limbi şi Literaturi, decan al Facultății de Ştiinţe Umaniste şi Pedagogice, Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul
Foto: din arhiva personală
La emisiunea „Revista Culturală Trinitas” realizată de Teodora Stanciu la Radio Trinitas, am vorbit despre manifestările academice de la Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul. Emisiunea a fost difuzată duminică, 11 iunie 2023; iar rubrica mea o puteți asculta aici:
Foto: Marius Brașoveanu/ Radio Trinitas
Dacă v-a plăcut 🆕 Newsletter Cultural © Daniel Cristea-Enache — 15 iunie 2023, îl puteți distribui prin butonul de mai jos. Vă mulțumesc pentru că faceți parte din Comunitatea celor peste 12.000 de cititoare și cititori ai mei! 📖
